Despre Paradis sau… Mauritius!

  • Valuri turcoaz, plaje cu nisip alb, apusuri în culori vii, palmieri aplecaţi până-n valurile oceanului, fructe tropicale, munţi, cascade, aroma de cafea, ca să nu mai zic: kite, snorkeling… Bine aţi venit în Mauritius!  Paradisul există… în Oceanul Indian. 

 

Mă tot întreb ce aş putea să mai văd în viaţa asta care să depăşească “Ile Maurice”? Bora Bora? Poate! Oare nu cumva Cel de Sus a vrut să-i dea insuliţei acesteia totul? Mauritius este mai mult decât perfectul în materie de vacanţe sau, cum spunea Mark Twain, “Dumnezeu a creat, mai întâi, Mauritius şi, apoi, Raiul”. Şi câtă dreptate are.

Am ajuns, pe insulă, în jurul prânzului, după un zbor de 10 ore prin Istanbul. Când avionul începe să coboare, din înălţimi, poţi vedea deja paradisul: ape verzui şi limpezi, ţinute-n frâu de o barieră naturală de corali, bărci şi căsuţe coloniale colorate, toate te zoresc să ajungi mai repede şi să descoperi petecul asta de pământ, aşezat puţin după Ecuator, aproape de Tropicul Capricornului.

Aerul e îmbibat cu mirosuri subtile de fructe şi flori. Ici, miroase a lămâie, colo, a vanilie. Drumul şerpuieşte lin printre palmieri, golfuri pustii sau este mărginit de lanuri de trestie de zahăr. Cazarea e în „La Gaulette”, un sătuc liniştit de pescari, din vestul insulei, aproape de celebra plajă „Le Morne”, pe care o vezi în toate ilustratele.

Şi… când te vezi ajuns la capătul lumii, oboseala nu-şi mai are rostul. Oceanul te aşteaptă. Nici nu mai gândeşti limpede. Fără pălărie de soare, fără cremă de protecţie sau vreun tricou cu mâneci lungi, am pornit, într-un suflet, să văd „Le Morne”. Am mers pe jos patru kilometri, fără să-mi pese că soarele arzător de tropice va muşca, nemilos, din pielea mea de european căzut în mijlocul lunii din februarie în insule. Vorba cântecului: „fac o baie cum ajung”. Şi am făcut. Şi am mai făcut şi o insolaţie. Mi-a sfârâit pielea zile-n şir, m-a durut fiecare centimetru, dar a meritat, din plin, nesăbuinţa. E fix clipa aceea de-ţi vine să te ciupeşti de zece ori ca să te asiguri că nu visezi. Mă simt ca într-o poveste cu “a fost odată…”. Aşa e Mauritius, te ia prin surprindere.

Mi-au plăcut plajele. Sunt curate şi muuuulteee…, vreo 330 de kilometri în jurul insulei, protejate de recifuri de corali, şi pentru toate gusturile: sălbatice, unde eşti doar tu şi vântul, sau animate de localnicii veniţi să ia prânzul la mal de mare.

Celebre sunt şi plajele din nord: Grand Baie şi Flic-en-Flac, dar şi Belle Mare, din estul insulei, foste sate de pescari, care au devenit, de-a lungul anilor, staţiuni turistice de top, cu hoteluri de cinci stele, adevărate oaze de răsfăţ, unde milionarii lumii au la dispoziţie de la terenuri de golf până la vile private, de închiriat, cu sute de euro, pe noapte. Este loc şi pentru turistul de rând. Sunt hoteluri şi pensiuni pentru toate buzunarele.

Kite şi surfDe-a lungul coastei, în lagune, se adună împătimiţii de kite sau surf din toate colţurile lumii ca să găsească vântul şi valul perfect.

Scufundari şi snorkeling – Reciful de corali cu ale lui vietăţi multicolore oferă imagini incredibile celor care vin, aici, să facă scufundări.

Nu doar apă, mare şi soare are de oferit Mauritius, ci şi un peisaj muntos aparte, vulcanic şi spectaculos.

 “Terre de 7 couleurs” este una dintre curiozităţile naturale ale insulei. Pământul, cenuşă vulcanică, are şapte nuanţe diferite – maro, ocru, roşu, verde, albastru, indigo şi violet.

Tot în zonă este şi Cascada Chamarel, apa se prăvăleşte de la peste 100 de metri într-un peisaj de vis.

Nu este de ratat nici fabrica de rom, numită tot Chamarel, urcată pe o colină pitorească, printre plantaţii de ananas. Înveţi câte puţin din ce a însemnat şi înseamnă trestia de zahăr pentru  Mauritius. Ţi se arată, pas cu pas, procesul de fabricare al romului. Desigur, partea cea mai “gustată” şi mai aşteptată este finalul prezentării când se degustă mai multe tipuri de rom: cu vanilie, cu condimente, cu portocale, cafea, etc.

Parcul Naţional Casela – este principala atracţie pentru familiile cu copii. Poţi face safari printre struţi, zebre, păuni, iar cei neînfricaţi au parte de senzaţii tari: plimbări alături de lei dresaţi.

Port Louis – este capitala insulei, în statistici, cel mai bogat oraş din Africa, după Cape Town. Are doar vreo 150.000 de locuitori. Este un loc foarte aglomerat, un du-te vino de vânzători ambulanţi, cerşetori, un adevărat bazar în aer liber. E un mix între Africa şi Asia. Merită să vezi promenada din centrul oraşului şi piaţa de fructe.

Localnicii sunt liniştiţi şi îţi împrumută şi ţie din calmul lor. Numai văzându-le chipurile senine, parcă te mai domoleşti şi tu.  Încearcă-le, cu încredere, mâncarea creolă sau indiană, vândută pe străzi sau în mici taverne. Vei descoperi gusturi şi arome noi.

Când să mergi în Mauritius:

Cea mai caldă lună este februarie, cea mai răcoroasă, iulie. Temperaturile se mai domolesc în sezonul de iarnă între mai şi octombrie. Temperatura medie anuală este de 23 de grade.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s