CABO VERDE – Acasă la Cesaria Evora sau locul unde s-a născut “morna”

cabo verde 682cabo verde 858

“Oh, Cape Verde, terra estimada” (Cesaria Evora)

Insulele Capului Verde

– 10 insule vulcanice, in Oceanul Atlantic, la 500 de km de Senegal
– 567 000 de locuitori
– Capitala: Praia

Si sa va spun, acum, o alta poveste cu iz african. Nu stiu cum fac, dar pasii ma poarta tot prin jurul insulelor continentului negru. Astazi, vorbim despre Cabo Verde. Auzisem de acest taram, fascinata fiind de Cesaria Evora. Si tot ziceam ca, intr-o buna zi, voi ajunge acolo, pe pamantul unde s-a nascut “morna”. Si aveam sa constat eu ca acest “fado al lor” se potriveste de minune acestor locuri, dar mai ales oamenilor. Capul Verde este o tara insulara, intinderi de pamant negru si vulcanic lipsite de vegetatie, aruncate in apele de un verde pur ale Oceanului Atlantic. Am ales insula Sal.
caboverde8santa maria

Am ajuns pe pamant african, tarziu, dupa miezul noptii. Aeroportul este in oraselul Espargos, la vreo sase kilometri de statiunea turistica. In drum spre hotel, din masina, am auzit un vuiet ciudat. Si tot incercam sa-mi dau seama ce este. M-a linistit soferul de taxi: e doar vantul. Omniprezentul vant care matura, noapte de noapte, de la un capat la altul, insula golita de vegetatie. Sunetul era de-a dreptul sinistru. Acelasi sunet care a intrat, cu putere, si sub usa camerei de hotel, de am zis ca se darama peste noi.
Te obisnuiesti insa cu locurile. La lumina zilei, peisajul e altul. Si parca vantul se mai domoleste. Am alergat intr-un suflet spre ocean. Sa descopar plaja. Nu aveam sa fiu dezamagita deloc. O intindere de nisip lata, aurie si o apa in nuante turcoaz. Dar ce tot descriu eu atat? Iata pozele. Elocvente.

plajasanta mariamunte1caboverde12cabo verde 756cabo verde 439cabo verde 803cabo verde 479cabo verde 717cabo verde 391cabo verde 670plaja1cabo verde 463cabo verde 206cabo verde 486cabo verde 423cabo verde 197cabo verde 194cabo verde 420cabo verde 290cabo verde 484cabo verde 350

Sal (din portugheza “sare”) este o insula turistica in plin avant. Are vreo 30 de kilometri lungime si 12 latime. Peste tot se construieste, dar nu intr-un mod derajant, caci de-a lungul insulei plaja este intacta. Gasesti locuri pustii, oriunde ai merge esti doar tu, oceanul si nisipul fin.
Santa Maria este statiunea turistica principala a insulei. Aici sunt hotelurile, magazinele de suveniruri si tot aici plajele cele mai frumoase din Capul Verde. Are cateva stradute lipite de malul marii, cu case colorate in nuante dintre cele mai vii. Cu cat lasi marea in spate, peisajul se schimba, dar si aerul. E saracie lucie si, uneori, iti ajunge la nas un miros greu. Dar asta nu m-a impiedicat sa vad cum traiesc localnicii. Nu era nimic de speriat. Ferentariul nostru este mult mai mizer.
Am indraznit sa colind la pas chiar si cele mai putin turistice locuri. Nu s-a intamplat nimic. Dimpotriva. Oamenii au un zambet larg pe fata si se comporta foarte prietenos cu turistii, fara sa te agaseze. Doar daca treci prin fata magazinelor cu suverniruri se intampla sa intre in vorba si sa te roage sa le vizitezi shopul in speranta ca vei cumpara cate ceva. In rest, sunt simpli, veseli si mereu saritori. Nu le poti simti amaraciunea pe chipuri. Au un mod de viata relaxat. Traiesc din pescuit si din turism.

apaP1110891P1110933P1110595

“Monte Grande” – vulcanul care domina din departari asezarea. Nu este foarte inalt, are doar vreo 400 de metri, dar de la nivelul plajei pare impunator. Am vrut sa ajung in varf sa vad cum arata insula de sus. Nu sunt drumuri spre munte si nici macar carari, asa ca noi am luat-o direct prin camp. Am mers prin pustietate, intr-o caldura dogoritoare, cam vreo ora. Nici tipenie de om pe o raza de kilometri intregi, se auzea doar eternul vant si sunetul oceanului care se razvratea furios in zare. Nu v-as recomanda sa faceti asta. De ce? Pai, pentru ca, in mica noastra incursiune prin “no man’s land”, am nimerit fix in groapa de gunoi a orasului. Si sa te tii! Am avut de topait printre tone de conserve ruginite, cioburi de sticla, materiale de constructii si alte bazaconii lasate acolo. Sa nu mai zic de miros. Aveam impresia ca nu se mai termina gunoiul si, parca, nu vedeam nicio iesire dintre mormanele de resturi. Norocul meu ca nu-mi luasem sandale, ci tenisii care m-au scos din incurcatura. Cu chiu cu vai, am ajuns la baza micului vulcan.
Se urca destul de anevoios, nu sunt poteci batatorite, iar sub picioare simti ca roca vulcanica se sfarma si ca te pravalesti in abis. Dupa portia de adrenalina, am reusit sa ajung pe platoul maturat de vanturi puternice. Si… peisajul dezvaluit de pe culme m-a tintuit locului. Este un platou intins, de unde se vede toata insula in splendoarea ei. Ai senzatia ca esti aruncat, pe un petec de pamant, in mijlocul Oceanului Atlantic.

vulcan2vulcan munte5munte4

Turistii care au ajuns, aici, au lasat “gravat” cu pietre urmele trecerii lor prin aceste locuri. E un fel de Stonehenge modern, la orizontala.

P1110721P1110713

Plaja surferilor –surferii au locul lor, pe o plaja salbatica departe de oras, intr-un loc mirific cu valuri agitate numai bune pentru o partida de kite. Dunele de nisip sunt chiar pe malul oceanului si te poti aseza pe ele ca sa admiri performantele zecilor de suferi veniti din lumea intreaga in cautarea “valului perfect”. Si e atat de liniste si e atat de frumos. Se aude doar zgomotul apei sparte de maluri. Uiti de unde esti, uiti de unde vii.

P1110673

P1110670

P1110661

P1110640

Palmeira – este un mic sat de pescari. I-am gasit pe malul marii, dupa ce venisera din larg cu “prada”. Ne-au aratat cum pescuiesc ei, rudimentar, cu sulita. Ajungi foarte usor. Iei un autobuz, din capitala, din Espagos, iar calatoria este ieftina, in jur de un dolar. Dar noi am coborat la jumatatea drumului. Am vrut sa mergem pe jos, insa drumul prin pustietate, intr-un soare naucitor, ne-a lasat urme dureroase pe piele. Am ajuns aproape deshidratati si cu picioarele umflate.

cabo verde 768P1110840P1110816P1110813P1110794P1110955

Pedra do lume – un lac de sare, intins pe vreo 40 de hectare, in conul unui vulcan stins. Intri printr-un tunel ingust sapat in munte. Din loc in loc, sunt mici ochiuri de apa, fragmentate, unde te poti scalda in voie. O experienta unica. Corpul iti pluteste si te simti usor.

cabo verde 786cabo verde 785

Espargos – este capitala insulei Sal. Un oras micut, cu doar vreo 4.000 de locuitori, dominat de silueta unor vulcani. Este inima comerciala a asezarii, cu aeroport, magazine, vreo doua pizzerii si ateliere micute de croitorie. Este pitoresc si merita colindat la pas.

cabo verde 405P1110784

Cat despre mancare: delicioasa. Pe langa pestele oceanic, mi-a placut cel mai mult felul lor traditional: catchupa. Un fel de mancarica de fasole, cu diferite tipuri de carne si cu ou. Costa vreo 6 dolari o portie si se gaseste in toate tavernele locale.

cabo verde 867cabo verde 868

De ce merita sa te duci in Capul Verde? Pentru plajele nesfarsite, unele cu nisip negru, pentru linistea locurilor si frumusetea simpla a oamenilor. O alta lectie de viata: poti fi fericit cu putin.

cabo verde 848

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s