SEYCHELLES – lumea creolă

  • 115 insule de coral si granit
  • Capitala: Victoria, insula Mahe
  • Populatia: aproape 90.000. 

629047.TIF

Nu-mi doream sa ajung in Seychelles. A fost doar pura intamplare. Mi se parea o destinatie pentru oamenii bogati, poate prea bogati, si cam atat. Dar nu a fost asa. Si uite cum am invatat inca o lectie. Nu trebuie sa judeci un loc dupa parerile altora sau dupa ce cauti razlet pe google.

Cand avionul incepe sa coboare pe aeroportul din insula Mahe, daca ai noroc sa nu fie nori pe cer, ti se dezvaluie in fata ochilor un peisaj desprins parca din povestirile lui Jules Verne, cu insule uitate de timp prin marile lumii in care naufragiau temerari; asemenea unor cocoase mai mici sau mai mari, pline de verdeata, aruncate ici-colo in apa de un albastru pur a Oceanului Indian. Unde mai pui ca pista avioanelor este desenata chiar pe mare. Mi s-a taiat respiratia. Paradisul, intr-adevar, exista. Am simtit din prima gura de aer respirata pe scara avionului. Un aer umed, tropical, caci eu, in graba mea, nu am citit prea atenta pe Internet cum va fi clima in luna aprilie.

Cu prima impresie deja formata, observ aeroportul. Arata ca un bungalow de vacanta. Colorat si plin de viata. Poarta de intrare spre o lume paradisiaca. Controlul bagajelor a fost rapid. Cand am ajuns la pasapoarte, am dat peste niste africani foarte primitori si pusi pe vorba. Curiosi nevoie mare sa afle lucruri despre Romania. Dupa cateva intrebari cu zambet larg, cand au aflat ca tarisoara noastra nu este in Schengen, le-a pierit entuziasmul si ne-au indicat politicos sa completam niste formulare. Deh, ce sa facem, am incercat eu sa le spun ca, totusi, noi suntem in UE, sa simt si eu ca apartin Europei, dar nu a mers. Am scris frumos tot ce era de scris. Nu dureaza mult.

Si… sunt in Seychelles. În Mahe, insula-mama. Descopar din taxi o alta lume. Natura in forma cea mai pura. Munti inalti brazdeaza cerul, pictati cu verdele crud al vegetatiei luxuriante, golfuri linistite si pustii, sapate de apa azurie, nisip albicios si fin, si, deja imi imaginam cum ar fi sa ma arda pe talpi, pietre de granit pravalite in ocean, sosele serpuitoare si abrupte de coasta, care te rasfata cu peisaje de poveste.

Well, natura mult prea frumoasa m-a facut sa uit ca am platit cam 40 de euro pentru doua persoane ca sa ajungem la cazare. Piedusem o conexiune de avion si am ajuns cu o zi mai tarziu, iar transportul care ni-l aranjase proprietara pensiunii, evident, ca il pierdusem. Greseala mea. Nu am avut cum sa o anunt prin email ca ajungem a doua zi. Mici peripetii inerente unui calator.

“Castelul” Martha

P1150361
Sa va spun despre cazare. O casuta coloniala, de lemn, veche de vreo suta de ani, chiar in buza marii, pe plaja Beau Vallon, unde, spun cunoscatorii, e cel mai frumos apus de soare din lume. Si au dreptate. Va povestesc mai tarziu despre asta. Cazarea am gasit-o pe un site nemtesc. Costa 100 de euro pe noapte, insa eu am scris un email direct proprietarei care ne-a oferit un discount. 80 de euro pe noapte cu mic dejun. Pe booking aceeasi pensiune am gasit-o la 120 de euro pe noapte. E diferenta, spun eu.

Si… prima noapte in paradis a fost ca in filmele lui Hitchcock. Nu de groaza, ci o natura pura dezlantuita. Soparle mici si simpatice, timizii gecko, apar la lasarea intunericului. Stau zeci, atarnate ciorchine, pe tavanul terasei. In camera, erau doar vreo doua. Atat am observat eu si, ca atare, am adormit cu cearsaful tras pe cap. Stiu ca sunt inofensive, dar cand le-am vazut, m-au trecut niste fiori reci. Buuunnn. Aveam un palmier in fata ferestrei, iar noaptea cam pe la doua, cand e somnul mai dulce, liliecii incepeau un concert cu note inalte, atat de inalte incat am sarit din pat si nu stiam ce se intampla.
SEYCHELLES 029

Si nu doar atat. Tot in miez de noapte, cand mai atipesti putin, nucile de cocos coapte cadeau cu zgomot pe casa. O fi bombardament? O fi vreo lighioana? Scenariile curgeau in mintea mea. Iar valurile si fosnetul frunzelor de palmier faceau ca sunetele noptii sa fie complete. Si mai inchide vreun ochi. Abia asteptam sa dea zorile.

Si dimineata a venit salvator. Caci la Ecuator, ziua e egala cu noaptea. Soarele rasare la 6 dimineata si apune la 6 seara, lasand in urma o bezna totala. Dar… sa ne continuam istorioara. Micul dejun e perfect, gatit de o localnica. O negresa cu farmec seychellez ne-a rasfatat cu oua, fructe tropicale si cea mai buna cafea pe care am baut-o vreodata. M-a amuzat foarte tare pentru ca mi se parea ca se misca in reluare, ca si cum ar fi fost bolnava. Gandeam eu, dar aveam sa inteleg ca ritmul lor de viata era lent, prea linistit pentru mintea mea de om cazut din mijlocul Bucurestiului. Si nu au vreun motiv sa fie agitati. Cand ai o natura de poveste langa tine, parca timpul se scurge incet si totul devine pe “slow mode” .

Si la drum cu noi. Vreo tinta? Nicidecum. Razna prin Seychelles. Statia de autobuz e fix langa pensiune. Nu ne putem decide in care sens sa o luam. Mult de explorat, mult de vazut si de simtit. Ne urcam intr-un autobuz la intamplare. Si aveam sa ajungem inapoi in micuta capitala, Victoria.

Aerul cam arde la nari si, in cinci minute, esti lac de apa. Apropo, in tari tropicale, sa nu va lipseasca din rucsac vreo trei tricouri de schimb. Pe zi. Faci sauna, vrei nu vrei. Pielea noastra de european nu e obisnuita cu umezeala. Si neaparat, haine largi, palarie de soare, ochelari si tone de crema de protectie solara. Pentru ca, desi in aer sunt vreo 29 de grade, soarele arde puternic. Simti ca si cum ai fi la 40 de grade. Iar arsurile sunt neplacute. Am simtit-o pe pielea mea. Te alegi cu pete de toata frumusetea.

Localnicii sunt calzi, zambitori si simpatici. Nu se uita ciudat la noi. Prea obisnuiti cu turistii. Poarta pe chip o bucurie si o relaxare cum rar am vazut. Ma uitam la ei si ii invidiam pentru locul in care i-a asezat Dumnezeu.

Vorbesc engleza, franceza si, evident, creola – o franceza ceva mai abrupta si prescurtata, dar, daca te chinui putin, o poti intelege.

In nicio zi, nu am avut vreo tinta clara. Mergeam in autogara si luam autobuze la nimereala, celebrele “TATA”, indiene. Cam vechi, dar confortabile. Biletul era foarte ieftin. Cam vreo 2 dolari o calatorie. Ne uitam doar pe harta sa vedem pe unde suntem. Cand zaream cate vreun golf pustiu, coboram, exploram zona sau faceam plaja.

Sa va zic despre “Takamaka Bay”. Are acelasi nume cu celebrul lor rom, alb, negru sau parfumat cu vanilie. Este o incantare a simturilor. La fel este si golful. Nisipul este de un alb orbitor, asezonat cu stanci negre de granit si cu palmieri aplecati peste apa. In zare, se vad casute mici, cocotate pe stanci napadite de vegetatie. Ce-ti poti dori mai mult? In plus, esti cam singur prin zona. Doi-trei turisti rataciti. Cat despre apa… Limpede si calda. As fi putut sta acolo ore in sir, doar sa aud linistea si zbaterea valurilor de tarm. My kind of paradise…. Si astfel de locuri sunt peste tot in insula; zeci de golfuri izolate, unde esti doar tu si natura.

Atentie, insa, cand intrati in apa. Am avut o intalnire de grad zero cu o pisica de mare. La mal. Era ascunsa sub nisip, iar mie mi s-a parut a fi un peste “mai bine crescut”. Noroc cu niste pescari care mi-au facut semn disperati sa ies din apa. Caci, eu in tampenia mea, o admiram si ma gandeam: wow, ce peste mare! Nu ii vazusem inca celebra coada, ca sa realizez ce creatura e, si regretam ca nu am aparatul de fotografiat cu mine sa o imortalizez. Dar, pana la urma, tot i-am facut eu o poza. Nu m-am putut abtine.

In Seychelles, nu vezi prea multe sezlonguri pe plaja. Ba chiar deloc, doar pe unele plaje private, nu auzi nicio muzica sa-ti sparga timpanul si poti sa-ti pui prosopul unde vrei tu. Chiar si pe o stanca. Auzi linistea aceea de care ai nevoie, dupa un an de munca.
Multi tineri bogati peste masura isi fac nunta la mal de mare, in Mahe. Un romantism si un lux care costa mii de euro. Dar daca tot ai bani, de ce sa nu dai curs viselor? Si eu as face la fel, insa, deocamdata, ma abtin.

Cel mai frumos apus de soare… l-am vazut tot aici. Cum va povesteam, in golful Beau Vallon.
Cand se lasa seara, ai sentimentul ca toate culorile curcubeului si-au dat intalnire pe cer, deasupra marii care le reflecta in nuante rosiatice. Un tablou al naturii incredibil, greu de redat in cuvinte. Las fotografiile sa vorbeasca.

P1160600P1160868

De vazut:

In Victoria: centrul orasului. Inevitabil, ca in zicala cu Roma, toate strazile duc aici. Nici nu au cum sa ratezi mijlocul urbei. Acolo unde vezi un semafor, unicul din insula, si o bisericuta, e semn ca esti aproape. Si iata-l pe “micul Ben”, o replica simpatica de fier a celebrului ceas londonez, ridicat prin 1900.

La baza ceasului e scris cam asa:
„My hands you may retard or may advance
my heart beats true for England as for France.”

Este un simbol de respect pentru colonialismul britanic si francez, cei care au stapanit, candva, insula.

Sir Selwyn Clark Market – piata orasului, singura de altfel, unde localnicii vand peste proaspat, fructe exotice, suveniruri si condimente specifice locului: vanilie, ulei de cocos si diferite sortimente de curry. Este un obiectiv turistic pentru ca, aici, poti simti cu adevarat cum este viata de zi cu zi a omului simplu din Seychelles. Este aglomerat, dar lipseste zarva; un loc pitoresc si foarte colorat.

Gradina Botanica – pe langa zecile de specii de plante exotice, crescute frumos pe langa alei curate si ingrijite, aici, este si casuta catorva testoase-gigant. Pentru ele, am vrut sa vad gradina botanica. Sunt foarte blande, dar mai ales curioase. Vin imediat langa tine si te imping cu capul sa le dai ceva. Le-am hranit cu putina iarba gasita in jur si nu mai scapam de ele.

P1150666

P1150674

Si… sa nu uit de „coco de mer”. O specie rara de palmier care creste doar aici. Nucile arata ca fundul unei femei (ma scuzati, dar alta expresie nu am gasit!!!) si sunt foarte valoroase: costa in jur de 400 de dolari sau mai mult. Nu poti scoate din Seychelles o astfel de nuca si nici seminte decat cu tone de aprobari. Si daca te incapatanezi, risti sa faci inchisoare! Este simbolul lor national si e protejat. Pana si stampila pe pasaport arata fix ca o nuca. Eu mi-am cumparat o replica de lemn, cu vreo 4 dolari. Sunt numite si „nucile dragostei”. Legenda spune ca, de fapt, acesta ar fi fost fructul interzis si, aici, ar fi fost Gradina Edenului. Inclin sa dau crezare povestilor, pentru ca, sincer, la cum arata insulitele astea, isi merita din plin denumirea de „paradis”.

Seychelles_COCO_DE_MER

Parcul National „Morne” – padurea virgina tropicala la ea acasa si cel mai inalt varf din Mahe, doar vreo 900 de metri. Merita de vazut. Sunt poteci abrupte, cu trasee pentru temerari.

Templul hindus – Arul Mihu Navasakthi Vinayagar – Denumit dupa zeul prosperitatii, este singurul templul hindus din insule. Este construit in 1992. Este mic si ornat cu zeite indiene si animale.

Moneda: rupia secheylleza
100 Rupii = cam 7 dolari
100 Rupii = 5.30 Euro

Unele restaurante si localuri accepta euro si dolari, dar ar fi mai bine sa schimbati banii in moneda locala. Chiar si magazinele mici va pot schimba banii, dar atentie, la curs. Daca nu e bun, schimbati doar o suma mica de bani.

Preturi
Sunt magazine mici la orice colt. De acolo, mi-am facut aprovizionarea. Preturile sunt decente. O sticla de apa costa un euro, berea locala „seybrew”, 2 euro, doua pizza la un restaurant normal in jur de 13 euro, o sticla de suc 1.30 euro. Pe plaja, este evident, mai scump.

Cum ajungi: in orice calatorie, procedez cam asa: cazarea o rezerv pe site-uri, ori pe booking, ori direct pe site-urile pensiunilor sau hotelurilor, dupa ce, in prealabil, caut cu saptamanile ceva convenabil si frumos. Uneori, ti se cere cardul de credit, alteori, nu. Prefer sa rezerv fara card. Nu e niciun pericol sa te trezesti fara cazare. Pana acum, nu mi s-a intamplat.

Biletul de avion. Nu ai ce face. E cam dureros. Costa mult. 835 de euro de persoana! Rezervat cu patru luni inainte de la o agentie de la noi. In Seychelles, am ajuns prin Dubai: Bucuresti- Dubai- Seychelles, cu Emirates si, pana in Dubai, cu Tarom. Nu recomand vreun low cost, pentru ca nu stii niciodata ce se intampla. Ori iti pierd bagajele ori conexiunile. Apar incidente de acest fel si la companiile mai mari, dar macar stii sigur ca ai cazare la 5 stele si tot confortul daca dau rateuri. Sunt patita, prea patita!

Si inca ceva. Daca va poarta pasii spre aceasta lume, faceti un mic exercitiu. Imprimati-va in minte un loc: mirosuri, culori, atmosfera. Ca si cum ati face o fotografie cu mintea. Va veti aminti toata viata, mai ceva decat imaginile facute cu aparatul de fotografiat.

P1160186P1160540P1160531P1150861P1150636P1150978P1160458P1160622P1160515

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s